A fi observatorul propriei realităţi

Ești pe o câmpie plină de verdeață. Ești doar tu! Te întinzi pe iarbă și privești cerul. Este cald, plăcut, primăvară spre vară. Iarba miroase a proaspăt, a viu. Privești cerul de printre firele de iarbă care se întind la nesfârșit spre el. Vântul adie ușor….cerul este senin… Soarele strălucește blând, te învăluie cu totul în căldura sa. Privind cerul începi să discerni norii. Diferiți unul de celălalt, fiecare cu o formă anume, fiecare diferit. Unii sunt mai închiși la culoare, alții mai deschiși. Și tu….pe iarbă….privind senin cum aceștia se preschimbă. Unii cresc, alții se disipă, prin alte forme, unii se îndepărtează, alții se apropie atât de mult de tine.

            Tu ești observatorul! Iar norii sunt minunați! Fiecare în felul său! Unii mai roșiatici, alții mai galbeni, albi….violet…..Toată această transformare magică a norilor dintr-o formă în alta, dintr-o dimensiune în alta….. forme care apar din neant parcă și tot la fel dispar.

            Cerul ar fi plictisitor poate doar așa…..de un albastru deschis….la infinit. Același. Norii sunt emoțiile noastre care, prin apariția sau dispariția lor, transformarea lor, dau savoare și îți oferă spectacole peste spectacole….ție, observatorule! Și fiecare spectacol este unic și merită din plin a fi privit, a fi urmărit cu toate conflictele și intensitățile specifice, unice pe care doar momentul acesta, de acum, în care toate se amestecă într-un mod unic și irepetabil, ți-l poate oferi.

            Emoțiile merită a fi savurate. A fi observator nu presupune să dai norii la o parte pentru a privi la nesfârșit un cer senin și albastru, intact și identic de fiecare dată cu sine însuși. A fi observator înseamnă mai ales a te bucura detașat de fiecare spectacol grandios pe care natura a ales să ți-l ofere. Pe care emoțiile, prin natura lor, oferite de natura ta umană , au ales să ți-l ofere!

Bucură-te de viață, observatorule! Detașat, fericit, împlinit, viu! ….Conștient de faptul că toate acestea se vor sfârși la un moment dat, în mod inevitabil, dar fericit  și recunoscător pentru toate momentele de acum. Căci ele te hrănesc, te împlinesc, te fac să intri în contact cu tot ce este mai bun din tine, cu Creatorul din Tine!